Rolul mixturilor asfaltice în structurile rutiere

Rolul mixturilor asfaltice in structurile rutiere

Practic, toate sistemele de pavaj cu suprafața dură pot fi clasificate în două categorii: flexibile și rigide. Structurile flexibile sunt cele formate din mixturi bituminoase (materiale de constructie din agregate naturale sau artificiale și bitum), sau asfalt.

Aceste tipuri de pavaj sunt numite “flexibile”, deoarece structura totală de trotuar se îndoaie sau se curbează sub efectul traficului intens, prezentand limite mari de deformabilitate. O structură de pavaj flexibilă este, în general, compusă din mai multe straturi asfaltice și granulare care permit îndoirea.

Pe de altă parte, structurile rutiere rigide au în compoziția lor cel puțin un strat cu ciment. Acestea sunt substanțial mai rigide decât pavajele flexibile datorită nivelului de elasticitate mare a materialului PCC. Mai mult, aceste pavaje pot conține oțel beton, care este în general utilizat pentru a reduce sau elimina ondulațiile.

Îmbrăcămintea de beton îndeplinește același rol ca și stratul de bază, așezându-se direct pe stratul de fundație. La rândul lor, structurile rigide repartizează greutatea într-o măsură mai redusă și sunt sensibile la presiunile inegale și la variațiile extreme de temperatură.

Placa de beton furnizează ea însăși cea mai mare parte din capacitatea structurală a pavajului rigid. Structurile rutiere flexibile folosesc stratul superficial care se curbează și distribuie greutatea pe o suprafață mai mică. Aceasta se bazează pe o combinație de straturi pentru transmiterea greutății pe structura de fundație.

De cele mai multe ori, tipul de pavaj selectat pentru o lucrare se alege în funcție de buget, destinație și amplasament, specificațiile proiectantului. În general, pavajele flexibile necesită un tip de întreținere sau de reabilitare la fiecare 10 la 15 ani, în timp ce pavajele rigide, rezistă în cele mai multe cazuri între 20 si 40 de ani, fără a avea nevoie de întreținere sau reabilitare.

Așadar, nu e nicio surpriză faptul că pavajele rigide sunt adesea folosite în zonele urbane, cu trafic intens. Dar, în mod firesc, există compromisuri. De exemplu, atunci când un pavaj flexibil necesită reparații majore, opțiunile sunt, în general, mai puțin costisitoare și timpii de execuție mult mai mici față de întreținerea și reabilitarea pavajelor rigide.